Intamplare

Andra Mircea

Saturday, June 20, 2015

– Marine, Marine vino repede! A cazut copilul.


Acum stau trantit in debara. As vrea sa uit acel moment, sa fiu acum doar scrum in vant.

Elena si-a lasat pruncul pe spatarul meu si am simţit atunci ce-i bucuria de copil. N-a durat mult, caci, mic fiind si fara stare, copilul s-a rostogolit încet... si-asa de mult am vrut atunci sa-l protejez!


Din cale-afara de manios, al meu creator m-a aruncat, dar nu de tot, ci într-un colt. Candva voi straluci, caci sunt o mostenire veche. Degeaba mi s-a spus ca port pe umeri un Soare. Simbolul Soarelui  este sculptat pe grinzi, usi si stalpii caselor, deoarece aduce noroc si fereste caminul de rele. Mai mult, Soarele este intruchiparea vesniciei si a renasterii, binefacator si datator de viata. Ma cheama Soarele de Dimineata si, candva, am fost bogatia unei familii. As vrea acum sa nu imi pierd valoarea, si, mai presus de toate, as vrea ca ei sa creada iar in mine.


Si au crezut. Caci tare m-a iubit copilul meu candva ranit. L-am vazut crescand, plangand, plecand. Ei sunt norocul meu, eu al lor. Au soarele in ochi si-n inima: caldura, viata si iubire.

Eu dus am fost departe acum de ei. Si anii trec, si eu, si ei.