Lavita

Daniela Ganea

Tuesday, July 28, 2015

Casa lui nea Fanica era varuita in albastru, avea o poarta ruginita pe alocuri, prispa, tinda si usi din lemn vopsite-n alb. Interiorul cuprindea patru camere si se trecea dintr-una intr-alta. Pe grinda casei se tineau carti, sita cu taitei si cutia cu unelte de cusut, pe paturi erau cearceafuri si toale din lana, in gospodarie se cresteau oratanii si se ingrijeau pomi fructiferi. Mi-e dor de casa lui nea Fanica…


Atat am apucat sa vad in prima zi cand am fost adusa pe bratele a trei tarani uzi de sudoare si cu basici in palmele muncite. Atunci a fost cea mai frumoasa zi din viata mea. Cand am fost purtata intr-o caruta si m-a batut soarele-n lemn, cand am vazut floarea-soarelui, porumbul si copiii care se scaldau in garla. Ce-as fi facut si eu o baie pe arsita aia!


De atunci incolo, locul mi-a fost in camara. Dar nu ma plang. Camara macar era calduroasa iarna si racoroasa vara, iar cand tanti Zina facea cozonaci mirosul ajungea pana la mine. Singura nu eram niciodata. Pe langa nea Fanica si tanti Zina, mai erau si Sanda, fata cea mare, Ionica, Aurel si Manzu, plodul preferat al doamnei Zina, pe care nici la ora actuala nu stiu cum il chema.  


Pe langa familia Selejan, aveam si eu familia mea. Uzate sau bine pastrate, cu ale lor culori sterse sau inca luminoase, dulapuri sau mese pictate manual, blidare si bufete, peretare sau oglinzi cu rame pictate, erau fratii si surorile mele. De vorbit vorbeam mereu in soapta, cat sa auzim doar noi, iar cand intra nea Fane eu taceam malc, pentru ca mai mereu se oprea sa-si odihnească oasele cand venea sa ia câte ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca era slab si mic si Dumnezeu sa-l aiba-n paza ca tare dor mi s-a făcut de el si de povestile lui din razboi.

Intr-o duminica, pe cand toti erau plecati la biserica, sora mea, lada de zestre, mi-a spus o poveste pe care a auzit-o si ea, la randul ei, de la un taran cand m-a adus. Se spunea cum ca as fi un obiect valoros, ca sunt cea mai veche piesa de mobilier si un fel de stramos al patului. Ca am motive sasesti si-s decorata de-o calfa din Transilvania, care a fost obligata sa faca calatorii de studii pana-n Austria si Bavaria, ca sa aduca tehnici noi de prelucrare a materialelor si conceptii grafice de decorare a pieselor de mobilier.


Eu nu intelegeam de ce m-au numit obiect, ca asta nu era numele meu, si nu stiam nici ce-s alea motive sasesti. Mi-a explicat ca lavitele sunt pictate cu motive geometrice, astrale, vegetale, zoomorfe sau antropomorfe. Povestea ca eu am motive florale, pictate pe un fundal verde, si ca-ntr-o buna zi pot sa ajung piesa de muzeu.