Indignare

Cosmina Ghibaldan

Sunday, July 26, 2015

Mereu am fost acolo pentru ei. Rand pe rand, de la mic la mare, s-au asezat pe mine si si-au regasit rasuflarea dupa alergatul pisicii prin batatura ori dupa infruptarea din bucate delicioase. Eram preferatul casei. Si acum... si acum.... Asemenea ocara!

Acum nu mai sunt bun!


Nu mai sunt util decat atunci cand stapanul lucreaza in atelier si-i obosesc picioarele. Asta daca am noroc, ca in casa asta in care am fost adus acum nu se mai asaza nici praful pe mine...


La inceput era doar o bucata de lemn. Fusesem adus de la padure si urma sa am o viata scurta, voiau sa ma puna pe foc. Dar jupaneasa casei i-a oprit la timp: avea nevoie de un alt scaun, cel vechi putrezise. Astfel am capatat o forma si un scop pentru existenta mea. Dupa un timp, jupaneasa m-a dat de pomana unuia dintre argati. In casa lui am capatat loc de cinste, stateam in capul mesei, slujindu-l pe stapanul casei. Copiii se certau care dintre ei sa stea pe scaunul tatei. La un moment dat, lucrurile s-au schimbat. Stapanii casei au fost altii, numai eu am ramas acelasi. Nu mai eram asezat in camera buna, nici eu si nici alte piese de mobilier. Ne mutasera intr-o camera jilava, mirosind a mucegai. Pe mine m-a scos repede stapan, caci avea nevoie de un scaun. Nu mai stateam la masa. Nici macar in casa. Ci in pragul casei, unde stapana tesea uneori ori repara ciorapi de lana, in timp ce ii supraveghea pe copii. In joaca lor, copiii m-au trantit de mii de ori. Ajunsesem sa am nevoie de cuie suplimentare si de clei... Credeam ca mi-a venit sfarsitul. Dar am fost reparat si de atunci m-au pus in atelier. Acolo, stapanul ma folosea, din cand in cand, mesterind la cate ceva.


Dar vremea in care eram util a apus. Tin minte si acum ziua in care am fost adus aici. Ma luase stapana din atelier, ma curatase si ma pusese in camera cea buna. I-am vazut atunci pe inlocuitorii mei, niste straini din aliaj si plastic, venind dintr-o tara de care n-am auzit, IKEA ii zice. Am crezut ca, in sfarsit, urma sa fiu tratat la batranete asa cum merit: pus in fata sobei si, stand pe mine, stapanul sa depene povesti. Dar, nu, m-a adus sa ma dea afara din casa in care am stat toata existenta mea!


Asa am ajuns. Dat afara din propria casa, unde nu am facut decat sa-mi indeplinesc menirea, si trimis aici, in casa asta mare si rece, in care se holbeaza toata lumea la mine! Si au mai venit si niste tineri, m-au etichetat si mi-au facut si poze! Nu asa se trateaza un batran!