Am drept inima o perna

Claudia Radoi

Monday, June 22, 2015

Acum sunt batrana. Timpul meu se scurge incet, dar sigur, ca ceara unei lumanari uitate intr-un colt al odaii, ce incearca din rasputeri sa-si mentină flacara vie. Nu stiu cat va mai dura pană cand lemnul meu va incepe sa putrezeasca, culorile sa-mi paleasca, iar picioarele sa se rupa sub propria-mi greutate.


De ce tind sa cred ca vei fi ultima persoana care imi va asculta povestea? De-o fi asa, te poftesc sa iei un loc pe spinarea mea, sa-ti pot relata cu mandrie vremurile ce le-am trăit.


Sunt facuta din lemn de fag. Eram cel mai frumos fag din padure, cu o scoarta neteda, cenusie-albicioasa, ca pielea unei mandrute. Mesterul Gheorghe m-a facut cea mai frumoasă lavita pe care satul Rimetea a vazut-o vreodata. În timp ce-mi mangaia lemnul cu varful pensulei, pomenea de arborele vietii, tinerete vesnica si viata fara de moarte. Probabil ca acest lucru este incifrat in desenul meu: viata vesnica.


Mi-am gasit repede o casa; Ion si Victoria m-au luat sub acoperisul lor si m-au rezemat de peretele vestic al odaii, admirandu-ma zi de zi. Ladita mea a servit drept casa pentru pernita preferată a Victoriei, umpluta cu pene de gasca si frumos brodata cu flori. Din acel loc al odaii le-am ajutat odraselele sa faca primii pasi, i-am privit cum merg la scoala, iar apoi, cum o ia fiecare pe drumul sau. La scurt timp dupa, casa a devenit un loc al tacerii, un mormant al amintirilor, o incapere gri care nu mai putea fi luminata de culorile mele vii. Am stat singura timp de 11 ani, doar eu si perna mea, ce imi reamintea de perioada fericita a vietii mele.


Intr-o dimineata, m-am trezit intr-un alt loc, zguduita si mutata de colo-colo. Am fost lasata intr-o camera straina, alaturi de alti semeni de-ai mei, ce pareau invidiosi pe culorile si pictura mea. Nu acelasi lucru pot spune, insa, despre oamenii ce vin sa ma viziteze, care ma admira si imi reamintesc ceea ce sunt – cea mai frumoasă lavita din Rimetea.


Tare as vrea ca mesterul Gheorghe sa aiba dreptate, iar culorile mele sa se oglindeasca vesnic in ochii oamenilor ce vor sedea pe mine (si) de azi inainte.